Exuvii - Simona Popescu

Bună ziua,dragi cititori. Aceasta este prima mea postare "oficială" ca să spun așa,în calitate de nou blogger. Așadar,m-am gândit să-mi încep activitatea pe blog cu o prezentare a unei cărți care mi-a plăcut în mod deosebit și cu care mi-am început viața de liceană.
Se numește Exuvii.

Ce sunt exuviile?Exuviile sunt acele bucăți cornoase care sunt lăsate în urmă de diverse viețuitoare care parcurg drumul evoluției.
Această carte este una despre copilărie.Receptorul regăsește imagini ale naratoare la vârste diferite,în ipostaze diferite și mai ales de stările sufletești.
Episoadele prezentate refac o stare,o atmosferă legată de copilărie,de adolescență și de tinerețe.
Simona Popescu propune prin acest roman o perspectivă inocentă asupra lumii în care devenirea fetiței este plină de mister,exuberanță,imaginație,reprezintă un traseu în care lumea însăși capătă diverse măști.
Cartea are 17 capitole plus Prologul,plus Epilogul.Capitolele au nume precum: Regnum puerile, Cuiburi de hârtie, Cartea de bucate, Văgăunile, Somnul de după-amiază, Despre boală, Despre singurătate, Gaura cheii, Bursuc cu pampon, Despre dragoste. Evident,există și câteva subcapitole.
Fiecare copil,fiecare adolescent,fiecare adult se poate regăsi cu ușurință în acest roman. De aceea îl recomand. Această carte nu poate fi decât trăită,nu înțeleasă sau disecată.

Pentru a vă deschide apetitul pentru acest gen de carte,vă voi împărtăși câteva dintre citatele/fragmențelele care m-au impresionat:
"Lumea copiilor își avea legile ei nescrise,cuceririle și înfrângerile ei,răutățile,invidia,prostia,mârșăviile ei.Era o pândă continuă,o neobosită hărțuială,o pâră generală,se rupeau prietenii în numai cinci minute,se spuneau lucruri de o cruzime pe care numai un copil o poate suporta și ierta.Supărarea dura o ora,cel mult o zi-două,dar lua proporții colosale.Cuvinte trântite aiurea te sfâșiau de sus până jos,te fisurau,te animalizau.Apoi urmau marile împăcări,marile fraternizări,copleșitoare,umplând aerul de pulberi aurii.Împăcarea avea culoarea roz-auriu."
"Timpul se buclează.Corpul își aduce aminte."
"La 14 ani, la 15, la 16 (și poate totdeauna), viața de unul singur e ceva greu de suportat. Chiar dacă ai amici, nevoia de cineva, unul singur, ca tine, ‘prietenul cel mai bun’, e viscerală."
"Creaturi incompatibile.Asta îmi trece prin cap când mă gândesc la mine.[...]Scriu.Forțez supraviețuirea.Mimez continuitatea până când ea devine adevărată."

Este o carte fascinantă.Sunt sigură că veți simți emoție în momentul parcurgerii acesteia.O reușită întoarcere în copilărie,cu diversitatea-i de jocuri și aventuri specifice,mai mult sau mai puțin banale,însă atât de labirintic descrise.
Vă poftesc și pe voi la lectură,dragii mei.Puteți scrie în secțiunea de comentarii impresiile voastre după lectură. :D Multă baftă!