duminică, 5 octombrie 2014

FILIT Iași 2014 - Impresii

Bună,dragilor. Astăzi revin cu o nouă postare. Am decis să mai explorez ceva în viața mea de zi cu zi, iar acum vin să îmi aștern gândurile și ideile aici. Probabil cu toții ați auzit de FILIT. Pentru cei care nu au auzit, le voi spune acum.

Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași este un proiect aflat la a doua ediție ce reunește la Iași, în perioada 1 – 5 octombrie 2014, peste 300 de profesioniști din domeniul cărții,atât din ţară, cât şi din străinătate. Scriitori, traducători, editori, organizatori de festival, critici literari, librari, distribuitori de carte, manageri şi jurnalişti culturali - cu toţii vor fi în centrul unor evenimente destinate, pe de o parte, publicului larg, dar şi specialiştilor din domeniu, pe de alta.

Sună plictisitor, nu-i așa? Așa credeam și eu la început, dar nu a fost deloc așa. Mi-a făcut o deosebită plăcere să asist la aceste întâlniri și să conversez cu scriitorii, care mi s-au părut de altfel niște oameni foarte prietenoși, veseli și care chiar își iubesc meseria. Felul acestora de a relaționa cu cititorii pasionați de lectură, felul acestora de a fi sinceri și deschiși în fața atâtor oameni au fost de apreciat. Mircea Cărtărescu, Magda Cârneci, Care Santos, Sahar Delijani, David Lodge, Herta Müller și mulți alți autori contemporani au luat parte la acest festival.

Eu, împreună cu colegii, am participat la întâlnirile cu scriitorii în cadrul revistei culturale ieșene, Alecart.

Pentru cea de a doua ediție, din punctul meu de vedere, festivalul a avut un succes remarcabil la nivel național, atât în rândul iubitorilor de carte, cât și printre cititorii care nu se întâlnesc prea des cu opere contemporane. Am fost foarte încântată și chiar surprinsă să văd că anul acesta numărul participanților la evenimentele FILIT a crescut considerabil (cei mai mulți dintre aceștia fiind elevi, voluntari liceeni dispuși să se implice). Chiar sunt bucuroasă că încă mai există tineri care preferă să facă ceva util în timpul lor liber, să descopere ceva nou, să converseze.

Voi posta câteva poze(nu sunt făcute de mine)
Mircea Cărtărescu

Ioana Nicolaie și Care Santos

James Meek și Fabio Stassi

Teatrul Național Iași

Herta Muller

Sahar Delijani și Georgi Gospodinov


Așadar, închei prin a spune că ediția aceasta a avut un mare succes la public și a ieșit totul perfect. Îi felicit pe toți organizatorii și sper să fie la fel de bine ca până acum(sau poate și mai bine) și la următoarele ediții.  



surse fotografii: facebook, filit-iasi

sâmbătă, 4 octombrie 2014

Ultimul dans al lui Charlot - Fabio Stassi

Am decis să citesc un roman de-al unui autor de la FILIT, Fabio Stassi și drept să vă spun, am rămas impresionată de maniera în care este scris romanul.
Voi prezenta subiectul acestui roman pentru a vă familiariza cu stilul autorului.
Romanul și autograf de la Fabio Stassi :D

Într-o seară de Crăciun, Moartea îl vizitează pe actorul Charlie Chaplin în casa acestuia din Elveția. Marele actor și regizor are o vârstă trecută de 80 de ani, dar are un fiu mic pe care dorește să îl vadă crescând. Charlie îi propune Bătrânei un pact: dacă reușește să o facă să râdă, va câștiga încă un an din viață. Începe astfel cu un dans cu Moartea, iar în noaptea aceea îl va salva doar comicul provocat de suferințele vârstei și nu tehnica actoricească. În fiecare an, Bătrâna se va întoarce de Crăciun să îl ia, așa că va trebui să-i stârnească măcar un hohot de râs. În așteptarea întâlnirii fatale, Chaplin îi scrie fiului său o scrisoare lungă și pasională, povestindu-i cum era viața în mahalele Londrei, cum a rămas de mic orfan(mama lui fiind internată într-un spital de nebuni, iar tatăl lui alcoolic), cum a lucrat de mic la circuri, cum a trecut oceanul spre America, unde a experimentat o suită largă de meserii (geamgiu,lumânărar,tipograf).
Cam așa era Moartea cu Chaplin


Această carte este o biografie romanțată, dar și nostalgică, întrucât îmbină elementele reale din viața lui Chaplin( meseria părinților, vârsta la care a decedat, pasiunea sa pentru circ) cu cele ficționale. Este pus în evidență omul fără mască, în spatele perfecțiunii și al zâmbetului său. Ceea ce frapează este imaginea lui Charlie, povestea în sine, dar și modul în care sunt realizate portretul psihologic al actorului, prezentarea Americii și a lumii cinematografice. Finalul însă, te prinde efectiv nepregătit.

Este o carte accesibilă din toate punctele de vedere, v-o recomand. Deci, cum spunea și Charlot : "O zi în care nu râzi e o zi pierdută.". Nu numai că se abordează povestea lui Charlie, însă se pune și mare accent pe râsul și valorile lui.

Voi reveni cu un articol mâine, în care o să-mi împărtășesc impresiile mele legate de evenimentul care s-a desfășurat în perioada 1-5 octombrie și anume, FILIT. Rămâneți pe aproape!