Căutând-o pe Alaska de John Green

Bună dragilor! Astăzi revin cu o recenzie la o carte care m-a impresionat foarte mult. Se numește Căutând-o pe Alaska. Probabil că mulți dintre voi ați citit-o sau ați auzit despre ea,so... 

SUBIECTUL:

Inainte. Miles Halter – un adolescent singuratic pasionat de cuvintele rostite de personaje celebre în ultimele lor clipe de viață – pleacă la școala cu internat Culver Creek în căutarea a ceea ce Rabelais numea “Marele Necunoscut. ’’

Acest Necunoscut se dovedește mai tulburator decât și-ar fi imaginat vreodată când în noul său cerc de prieteni își face intrarea seducătoarea Alaska Young. Inteligenă, amuzantă, imprevizibilă, Alaska îl atrage într-o lume misterioasă de lumini și umbre, ce stă sub semnul ultimelor cuvinte ale lui Simon Bolivar, faimosul general imortalizat de Gabriel Garcia Marquez:“ Cum o să mai ies eu din labirintul ăsta? “

După. Nimic nu va mai fi la fel.

PĂRERE:

Este prima carte pe care o citesc de la autorul John Green. Am mai auzit și de bestseller-ul "Sub aceeași stea", însă nu am dorit să citesc cartea, deoarece am văzut filmul și nu mi s-a părut așa de impresionant precum părea. Sunt de părere că "Sub aceeași stea" are un impact mai puternic asupra adolescenților. Bine.. și eu sunt adolescentă,dar am văzut atât de multe filme dramatice,încât m-am obișnuit cu tipul acesta de filme și poveștile lor.

Bine.. să revenim la romanul meu. Acesta abordează numeroase subiecte dureroase, dar este și plină de reflecții inedite asupra vieții,religiei,iubirii,suferinței,morții.

Felul în care John Green descrie personajele și trăirile acestora este de-a dreptul emoționant și copleșitor. Am observat tonul sumbru al acestui roman. Mi-aș fi dorit ca povestea să se fi sfârșit altfel,mi-aș fi dorit ca personalitatea Alaskăi și trăsăturile acesteia să fie conturate mai mult,mi-aș fi dorit să nu fi avut loc această tragedie încă de pe la jumătatea romanului..

Cu siguranță, intenționez să citesc și celelalte creații ale lui John Green. Stilul autorului m-a impresionat. Este o carte pe care nu am putut s-o las din mână și pe care v-o recomand cu mare drag. Baftă la lectură și aștept de asemeni și părerile voastre legate de acest roman. Voi pune o listă cu citatele/fragmentele care m-au impresionat.

CITATE:

“ – Voi fumați ca să vă bucurați de țigară. Eu fumez ca să mor. “

“ - Îți petreci toată viața în labirint, gândindu-te la felul în care vei evada de-acolo într-o buna zi și cât de mișto o să fie și îți imaginezi că viitorul te face să mergi înainte, dar n-o faci niciodată. Te folosești de viitor pentru a scăpa de prezent. “

“ Când adulții spun cu acel zâmbet viclean și stupid “ adolescenții cred că sunt invicibili ’’, ei nu știu câtă dreptate au. Nu trebuie să fim niciodată lipsiți de speranță, deoarece nu putem fi niciodată distruși ireparabil. Noi credem că suntem invincibili deoarece chiar suntem. Nu putem să ne naștem și nu putem muri. Precum orice formă de energie, putem doar să ne schimbăm aspectul, mărimea și manifestarea. Ei uită asta când îmbătrânesc. Se sperie de gândul că ar putea să piardă și să dea greș. Dar acea parte din noi, care e cu mult mai mare decât suma tuturor părților noastre, nu are început și nu are sfârșit, deci nu poate da greș.  “

Exuvii - Simona Popescu

Bună ziua,dragi cititori. Aceasta este prima mea postare "oficială" ca să spun așa,în calitate de nou blogger. Așadar,m-am gândit să-mi încep activitatea pe blog cu o prezentare a unei cărți care mi-a plăcut în mod deosebit și cu care mi-am început viața de liceană.
Se numește Exuvii.

Ce sunt exuviile?Exuviile sunt acele bucăți cornoase care sunt lăsate în urmă de diverse viețuitoare care parcurg drumul evoluției.
Această carte este una despre copilărie.Receptorul regăsește imagini ale naratoare la vârste diferite,în ipostaze diferite și mai ales de stările sufletești.
Episoadele prezentate refac o stare,o atmosferă legată de copilărie,de adolescență și de tinerețe.
Simona Popescu propune prin acest roman o perspectivă inocentă asupra lumii în care devenirea fetiței este plină de mister,exuberanță,imaginație,reprezintă un traseu în care lumea însăși capătă diverse măști.
Cartea are 17 capitole plus Prologul,plus Epilogul.Capitolele au nume precum: Regnum puerile, Cuiburi de hârtie, Cartea de bucate, Văgăunile, Somnul de după-amiază, Despre boală, Despre singurătate, Gaura cheii, Bursuc cu pampon, Despre dragoste. Evident,există și câteva subcapitole.
Fiecare copil,fiecare adolescent,fiecare adult se poate regăsi cu ușurință în acest roman. De aceea îl recomand. Această carte nu poate fi decât trăită,nu înțeleasă sau disecată.

Pentru a vă deschide apetitul pentru acest gen de carte,vă voi împărtăși câteva dintre citatele/fragmențelele care m-au impresionat:
"Lumea copiilor își avea legile ei nescrise,cuceririle și înfrângerile ei,răutățile,invidia,prostia,mârșăviile ei.Era o pândă continuă,o neobosită hărțuială,o pâră generală,se rupeau prietenii în numai cinci minute,se spuneau lucruri de o cruzime pe care numai un copil o poate suporta și ierta.Supărarea dura o ora,cel mult o zi-două,dar lua proporții colosale.Cuvinte trântite aiurea te sfâșiau de sus până jos,te fisurau,te animalizau.Apoi urmau marile împăcări,marile fraternizări,copleșitoare,umplând aerul de pulberi aurii.Împăcarea avea culoarea roz-auriu."
"Timpul se buclează.Corpul își aduce aminte."
"La 14 ani, la 15, la 16 (și poate totdeauna), viața de unul singur e ceva greu de suportat. Chiar dacă ai amici, nevoia de cineva, unul singur, ca tine, ‘prietenul cel mai bun’, e viscerală."
"Creaturi incompatibile.Asta îmi trece prin cap când mă gândesc la mine.[...]Scriu.Forțez supraviețuirea.Mimez continuitatea până când ea devine adevărată."

Este o carte fascinantă.Sunt sigură că veți simți emoție în momentul parcurgerii acesteia.O reușită întoarcere în copilărie,cu diversitatea-i de jocuri și aventuri specifice,mai mult sau mai puțin banale,însă atât de labirintic descrise.
Vă poftesc și pe voi la lectură,dragii mei.Puteți scrie în secțiunea de comentarii impresiile voastre după lectură. :D Multă baftă!

De ce 1000 de nopti seculare?

De ce 1000? De ce acest titlu al blogului? Pentru că.... Da. Pentru că ador nopțile.

Pentru că ador să privesc stelele.
 Pentru că ador melodia Alionei Moon din Republica Moldova. A fost dragoste la prima ascultare ca să spun așa. Melodia am auzit-o pentru prima dată la Eurovision 2013. Aliona a reprezentat Moldova la Eurovision. Pentru prima oară am simțit că ei au fost la un alt nivel față de noi(ne-a reprezentat Cezar).Mi s-a părut și încă mi se pare SUPERBĂ vocea ei. Notele acelea înalte... Puțini ar reuși să aibă așa o ureche muzicală. Melodia m-a lăsat pur și simplu fără cuvinte.